sâmbătă, 18 decembrie 2010

Dimineata ...

Te privesc o Domnul meu
Cum pictezi dimineata de vara
Cu culori calde
Si pline de pasiune


Vad al tau deget
Cum
Cu o pace cosmica
Deseneaza dimineata
Pentru mine!


Privesc al Tau chip
Cum
In bataia vantului
Radiaza Dragostea-ti Divina


Aud trosnetul
Diminetii
Cum iti canta
Slava!


Norii,
Albi de a Ta sfintenie
Curg alene,
Pe a cerului bolta
Curg intr-o noua cantare


iar harul Tau
Se revarsa
Peste a mea inima de piatra
Facand-o sa bata
Sa pompeze dragoste
Prin ale mele vene
Pentru ca este dimineata
Si ...
Tu-ti inoiesti promisiunile
Inca o data!

13 iunie 2010- „a venit si ziua asta”


Din inalte ceruri
Tu, te-ai coborat
in a pacatului
lume

Ne iubesti
In asa fel
Incat ai dat
Viata Ta
Pentru viata noastra

O explozie incandescenta
Ne-a trezit
Viata!
Este Duhul Tau
Punandu-si
Amprenta
In a noastre inimi
Este a Ta suflare
In a noastre nari
Peste cadavrele putrezite
Ale acestei lumi
Ti-ai revarsat
Dragostea

Ne-ai fericit
Ca sa Te fericim
Cu ale noastre buze
Ganduri, inima
Dar mai presus
Ca prin jertfa Ta
sa poti gasi
In noi
placere

Ne-ai dat
Ceea ce
Nu meritam
Si din lut
A luat fiinta
Templul Tau sfant
Spre a Ta glorie
Din a Ta glorie
Prin a Ta mila!

Randurile claselor

Printre randurile claselor
Se asterne o
Mare liniste
Umbrita de a veacurilor
Versuri
Ce se intind pe a claselor pereti


Manualele elevilor tocilari
Se usuca pe bancile scolilor
Sub privirile chiulangiilor anormali
Care nu au vrut sa impresioneze


Sub calimara veche a profesorilor
S-asterne
Culoarea cenusie a marcarelor
Ce se intind pe tablele albe ca peretii spitalelor


Videoproiectorul prafuit
Arunca sunete ultrasonice
Printre caietele
De biologie.
Tabla ... neagra a claselor
Respinge lumina
Orbindu-te


Un secol a trecut
Noi ne-am nascut
Intr-o era seculara

Pana nu ...


Pana nu intelegi
Ce-i acela har
Gol si lipsit de pace
Vei umbla

Pana nu crezi
Ca Dumnezeu a dat
TOTUL
Nu vei intelege

Pana nu esti atins
De al Sau deget
Vei umbla pribeag,
Hoinar fara de casa

Pana nu ...
Pana nu e prea traziu
Deschide ochii
Si ai grija pe unde calci

Mrejele vantului


Lasam incertitudinea secolelor
Sa umple a noastre vieti,
Facandu-ne confuzi
Cu privire la viitor

Ne place sa studiem.
Pe a bancilor margini
Cadem,
Atrasi de gravitatia vointei

Cadem in abisul necunoscutului
Traind intr-o lume paralela,
Tangenta
Ce cade pe a neuronilor nuclee

Incercam sa intelegem viitorul,
Prinsi in a timpului mreje,
Navigand
Invers proportional cu tinta noastra

In a vantului mreje,
Se aude un vrabioi,
Anuntand
Timpurile de pe urma

Este prea sus pentru a intelege


Vantul sufla
Printre foile caietului de romana
Facand manerul pixului
Sa scartaie scandalos

Ascendem spre rasaritul soarelui
Uscandu-ne dincolo de descompunere
Facandu-ne sa fluieram
Si sa stam pe ganduri

Vantul sufla
Facandu-ne sa ne leganam
Pe marginile lacului
Sub apusul soarelui

Ascendem spre rasaritul soarelui
Sa atingem cerul
Si tot ce este deasupra
Intelepciunii si priceperii noastre.
Punct.

joi, 16 decembrie 2010

Caietele care nu ne vorbesc


Caietele de romana
Pline cu cerneala Rosie
Ne dau idei
Vechi

Caietele de matematica
Pline cu cerneala Rosie
Incerc a ne gasi
Solutii

Toate caietele noastre
Pline cu cerneala Rosie
Incearca din plin sa
Ne dea un sens in viatza
Sa ne raspunda la intrebari
Si sa ne faca o societate mai buna

Dar ...
Caietele noastre
Nu ne vorbesc niciodata
Pline cu cerneala Rosie,
Despre Biblie ...
Niciodata ...

din nou Tu!


Toţi norii sunt aşternuţi
Doamne atât de frumos de Tine
Iar eu
Îţi aştern o poezie
Presărată cu ingambament
Plină de florile roadelor mele
Şi plină de substanţa perfectă
Ce se scurge printre moleculele materiei mele pământeşti:
Dragostea!

Prin valea unde
Râul harului drum îşi croieşte
Prin valea seacă a întregului ţinut
Râul harului tău a săpat cu Pacea Divină-ţi
Şi cu răbdare
În piatra tare a granitului colţuros
Ce se-ntinde pe toată suprafaţa inimii noastre
De piatră vulcanică

Şi din nou Tu
Prin mila Ta
Ai spart pojghiţa ce acoperea
Întreaga noastră fiinţă
Ca să putem să refulăm ca un vulcan
Din plinătatea dragostei Tale
Cu care ne-ai umplut inima
Să putem să izbucnim
Plini de bucurie
Înaintea tronului Tău!
Rege etern!

Pentru cea mai frumoasă fată!

Pentru
Ea
Nu voi
Aştenre
Multe
Vorbe


Iubirea
Se demonstrează
Prin
Fapte
Nu
Prin cuvinte


Aşa că
Încearcă-voi

Fiu
Lângă
Ea când
Are nevoie


Fără cuvinte
Doar
Eu
Şi tot ce
Vreau să-i
Dau ...
100 de trandafiri roşii ...

Tentativă de sinucidere


Tentativă de sinucidere
Dincolo de marginile gândirii
Şi de concavitatea creierului
Cavouri aruncate prin cămară
Rânduri de scrisori neterminate
Atârnă pe pereţii morgii
Îngreunată de atâţia morţi

Bilete pline de speranţă
Uitate pe birouri moarte
Pentru că înfăptuirea
Nu a dat roade

Talanga oilor negre
Sună timpul de pe urmă
Aruncând ceasurile în mii de părţi
Nimeni şi
Nimic
Nemaiîntorcând
Nimic şi
Pe nimeni
Afară din mormânt

Pentru că este a doua judecată
Şi se aşterne sentinţa ultimă ...

Gânduri strivite

Gânduri strivite
De mii de cunoştinţe
Inginerii sofisticate
Atârnă pe pereţii camerei mele


Performanţă
Putere
Atitudine de lucru


Uscându-ne în mijlocul verii
Gândurile noastre sunt strivite
De mii de tone
Plăci de granit
Şi autostrazi
Pline de gunoaie


Alergăm
Stârniţi de presiunea
Competenţei
Ce ne striveşte gândurile
Pline cu zeama cunoştinţelor
Dobândite prin strivirea voinţei

Care ar fi ... ?


Care ar fi soluţia sistemului nostru
Plin de gândaci de bucătărie
Ce se hrănesc cu ale noastre provizii

Când ecuaţia ta ar fi x+y=z, şi tu nu ai decât o singură cunoscută, sistemul te învaţă ca n-ai nici o soluţie. Atunci când începi să dai valori necunoscutei vei obţine diferite soluţii ...

Dar ...
Tu ştii prea bine
Care ţi-e soluţia.
O negi subtil
Să nu afle cineva
Acea soluţie
Necunoscută pentru tine,
Adevărată şi care aparţine Divinităţii

Dar nu ne uităm niciodată în urmă ca să învăţam, ci ca nişte ipocriţi, repetăm greşelile părinţilor, pentru că suntem prea încăpăţânaţi să putem să înţelegem ...

Şi ne sustragem chemării
Plină de har şi milă
Ce ne curăţă
Prin sângele de la Golgota

Autostrada sângelui

Gonim atenţi la maşinile
Ce ne atrag atenţia
Asfaltul moale se topeşte sub
Picioarele noastre cauciucate
Ţevile de eşapament
Urlă sub noi
Iar motorul ni se ambalează
Şi ne răcim cu o gură de azotat


Autostrada sângelui
E placată cu asfalt
Venele nu ne sunt decât nişte
Tunele prin care curge
Smoala vieţii
La temperaturi
Extrem de maleabile


Autostrada sângelui.
Aruncam gunoaiele în coşurile
Amplasate vertical
La cererea cetăţenilor
Emancipaţi ca-n vest
Inervaţi de francezi
Neliniştiţi ca americanii
Anticomunişti, şi
Deschişi spre religiile orientale


Aceasta este autostrada sângelui
Ce ne duce departe de Dumnezeu
Ca o asimptotă ce tinde spre minus infinit

Am uitat să ...


Am uitat să mai gândesc
Am uitat să mai aleg
Alerg pe autostrada nemuririi
Şi mă înec strigând F1!

O voce dulce mă încântă
Duminica dimineaţa
Atunci când merg
Tatălui să mă-nchin

Radicalul de orid trei
Îmi induce o oarecare seriozitate
Pentru a purcede spre asimptota
Ce goneşte spre infinit

Teologia ...
Am uitat să ...
Mai stau de vorbă
Am uitat să mai reflectez
Am uitat să mai alerg
Spre plus infinit
Am uitat să ...
Ca să-mi aduc aminte!