din nou Tu!

Toţi norii sunt aşternuţi

Doamne atât de frumos de Tine

Iar eu

Îţi aştern o poezie

Presărată cu ingambament

Plină de florile roadelor mele

Şi plină de substanţa perfectă

Ce se scurge printre moleculele materiei mele pământeşti:

Dragostea!

Prin valea unde

Râul harului drum îşi croieşte

Prin valea seacă a întregului ţinut

Râul harului tău a săpat cu Pacea Divină-ţi

Şi cu răbdare

În piatra tare a granitului colţuros

Ce se-ntinde pe toată suprafaţa inimii noastre

De piatră vulcanică

Şi din nou Tu

Prin mila Ta

Ai spart pojghiţa ce acoperea

Întreaga noastră fiinţă

Ca să putem să refulăm ca un vulcan

Din plinătatea dragostei Tale

Cu care ne-ai umplut inima

Să putem să izbucnim

Plini de bucurie

Înaintea tronului Tău!

Rege etern!