Dimineata ...

Te privesc o Domnul meu
Cum pictezi dimineata de vara
Cu culori calde
Si pline de pasiune


Vad al tau deget
Cum
Cu o pace cosmica
Deseneaza dimineata
Pentru mine!


Privesc al Tau chip
Cum
In bataia vantului
Radiaza Dragostea-ti Divina


Aud trosnetul
Diminetii
Cum iti canta
Slava!


Norii,
Albi de a Ta sfintenie
Curg alene,
Pe a cerului bolta
Curg intr-o noua cantare


iar harul Tau
Se revarsa
Peste a mea inima de piatra
Facand-o sa bata
Sa pompeze dragoste
Prin ale mele vene
Pentru ca este dimineata
Si ...
Tu-ti inoiesti promisiunile
Inca o data!

13 iunie 2010- „a venit si ziua asta”

Din inalte ceruri

Tu, te-ai coborat

in a pacatului

lume

Ne iubesti

In asa fel

Incat ai dat

Viata Ta

Pentru viata noastra

O explozie incandescenta

Ne-a trezit

Viata!

Este Duhul Tau

Punandu-si

Amprenta

In a noastre inimi

Este a Ta suflare

In a noastre nari

Peste cadavrele putrezite

Ale acestei lumi

Ti-ai revarsat

Dragostea

Ne-ai fericit

Ca sa Te fericim

Cu ale noastre buze

Ganduri, inima

Dar mai presus

Ca prin jertfa Ta

sa poti gasi

In noi

placere

Ne-ai dat

Ceea ce

Nu meritam

Si din lut

A luat fiinta

Templul Tau sfant

Spre a Ta glorie

Din a Ta glorie

Prin a Ta mila!

Randurile claselor

Printre randurile claselor
Se asterne o
Mare liniste
Umbrita de a veacurilor
Versuri
Ce se intind pe a claselor pereti


Manualele elevilor tocilari
Se usuca pe bancile scolilor
Sub privirile chiulangiilor anormali
Care nu au vrut sa impresioneze


Sub calimara veche a profesorilor
S-asterne
Culoarea cenusie a marcarelor
Ce se intind pe tablele albe ca peretii spitalelor


Videoproiectorul prafuit
Arunca sunete ultrasonice
Printre caietele
De biologie.
Tabla ... neagra a claselor
Respinge lumina
Orbindu-te


Un secol a trecut
Noi ne-am nascut
Intr-o era seculara

Pana nu ...

Pana nu intelegi

Ce-i acela har

Gol si lipsit de pace

Vei umbla

Pana nu crezi

Ca Dumnezeu a dat

TOTUL

Nu vei intelege

Pana nu esti atins

De al Sau deget

Vei umbla pribeag,

Hoinar fara de casa

Pana nu ...

Pana nu e prea traziu

Deschide ochii

Si ai grija pe unde calci

Mrejele vantului

Lasam incertitudinea secolelor

Sa umple a noastre vieti,

Facandu-ne confuzi

Cu privire la viitor

Ne place sa studiem.

Pe a bancilor margini

Cadem,

Atrasi de gravitatia vointei

Cadem in abisul necunoscutului

Traind intr-o lume paralela,

Tangenta

Ce cade pe a neuronilor nuclee

Incercam sa intelegem viitorul,

Prinsi in a timpului mreje,

Navigand

Invers proportional cu tinta noastra

In a vantului mreje,

Se aude un vrabioi,

Anuntand

Timpurile de pe urma

Este prea sus pentru a intelege

Vantul sufla

Printre foile caietului de romana

Facand manerul pixului

Sa scartaie scandalos

Ascendem spre rasaritul soarelui

Uscandu-ne dincolo de descompunere

Facandu-ne sa fluieram

Si sa stam pe ganduri

Vantul sufla

Facandu-ne sa ne leganam

Pe marginile lacului

Sub apusul soarelui

Ascendem spre rasaritul soarelui

Sa atingem cerul

Si tot ce este deasupra

Intelepciunii si priceperii noastre.

Punct.

Caietele care nu ne vorbesc

Caietele de romana

Pline cu cerneala Rosie

Ne dau idei

Vechi

Caietele de matematica

Pline cu cerneala Rosie

Incerc a ne gasi

Solutii

Toate caietele noastre

Pline cu cerneala Rosie

Incearca din plin sa

Ne dea un sens in viatza

Sa ne raspunda la intrebari

Si sa ne faca o societate mai buna

Dar ...

Caietele noastre

Nu ne vorbesc niciodata

Pline cu cerneala Rosie,

Despre Biblie ...

Niciodata ...

din nou Tu!

Toţi norii sunt aşternuţi

Doamne atât de frumos de Tine

Iar eu

Îţi aştern o poezie

Presărată cu ingambament

Plină de florile roadelor mele

Şi plină de substanţa perfectă

Ce se scurge printre moleculele materiei mele pământeşti:

Dragostea!

Prin valea unde

Râul harului drum îşi croieşte

Prin valea seacă a întregului ţinut

Râul harului tău a săpat cu Pacea Divină-ţi

Şi cu răbdare

În piatra tare a granitului colţuros

Ce se-ntinde pe toată suprafaţa inimii noastre

De piatră vulcanică

Şi din nou Tu

Prin mila Ta

Ai spart pojghiţa ce acoperea

Întreaga noastră fiinţă

Ca să putem să refulăm ca un vulcan

Din plinătatea dragostei Tale

Cu care ne-ai umplut inima

Să putem să izbucnim

Plini de bucurie

Înaintea tronului Tău!

Rege etern!

Pentru cea mai frumoasă fată!

Pentru

Ea
Nu voi
Aştenre
Multe
Vorbe


Iubirea
Se demonstrează
Prin
Fapte
Nu
Prin cuvinte


Aşa că
Încearcă-voi
Să
Fiu
Lângă
Ea când
Are nevoie


Fără cuvinte
Doar
Eu
Şi tot ce
Vreau să-i
Dau ...
100 de trandafiri roşii ...

Tentativă de sinucidere

Tentativă de sinucidere

Dincolo de marginile gândirii

Şi de concavitatea creierului

Cavouri aruncate prin cămară

Rânduri de scrisori neterminate

Atârnă pe pereţii morgii

Îngreunată de atâţia morţi

Bilete pline de speranţă

Uitate pe birouri moarte

Pentru că înfăptuirea

Nu a dat roade

Talanga oilor negre

Sună timpul de pe urmă

Aruncând ceasurile în mii de părţi

Nimeni şi

Nimic

Nemaiîntorcând

Nimic şi

Pe nimeni

Afară din mormânt

Pentru că este a doua judecată

Şi se aşterne sentinţa ultimă ...

Gânduri strivite

Gânduri strivite

De mii de cunoştinţe
Inginerii sofisticate
Atârnă pe pereţii camerei mele


Performanţă
Putere
Atitudine de lucru


Uscându-ne în mijlocul verii
Gândurile noastre sunt strivite
De mii de tone
Plăci de granit
Şi autostrazi
Pline de gunoaie


Alergăm
Stârniţi de presiunea
Competenţei
Ce ne striveşte gândurile
Pline cu zeama cunoştinţelor
Dobândite prin strivirea voinţei

Care ar fi ... ?

Care ar fi soluţia sistemului nostru

Plin de gândaci de bucătărie

Ce se hrănesc cu ale noastre provizii

Când ecuaţia ta ar fi x+y=z, şi tu nu ai decât o singură cunoscută, sistemul te învaţă ca n-ai nici o soluţie. Atunci când începi să dai valori necunoscutei vei obţine diferite soluţii ...

Dar ...

Tu ştii prea bine

Care ţi-e soluţia.

O negi subtil

Să nu afle cineva

Acea soluţie

Necunoscută pentru tine,

Adevărată şi care aparţine Divinităţii

Dar nu ne uităm niciodată în urmă ca să învăţam, ci ca nişte ipocriţi, repetăm greşelile părinţilor, pentru că suntem prea încăpăţânaţi să putem să înţelegem ...

Şi ne sustragem chemării

Plină de har şi milă

Ce ne curăţă

Prin sângele de la Golgota

Autostrada sângelui

Gonim atenţi la maşinile

Ce ne atrag atenţia
Asfaltul moale se topeşte sub
Picioarele noastre cauciucate
Ţevile de eşapament
Urlă sub noi
Iar motorul ni se ambalează
Şi ne răcim cu o gură de azotat


Autostrada sângelui
E placată cu asfalt
Venele nu ne sunt decât nişte
Tunele prin care curge
Smoala vieţii
La temperaturi
Extrem de maleabile


Autostrada sângelui.
Aruncam gunoaiele în coşurile
Amplasate vertical
La cererea cetăţenilor
Emancipaţi ca-n vest
Inervaţi de francezi
Neliniştiţi ca americanii
Anticomunişti, şi
Deschişi spre religiile orientale


Aceasta este autostrada sângelui
Ce ne duce departe de Dumnezeu
Ca o asimptotă ce tinde spre minus infinit

Am uitat să ...

Am uitat să mai gândesc

Am uitat să mai aleg

Alerg pe autostrada nemuririi

Şi mă înec strigând F1!

O voce dulce mă încântă

Duminica dimineaţa

Atunci când merg

Tatălui să mă-nchin

Radicalul de orid trei

Îmi induce o oarecare seriozitate

Pentru a purcede spre asimptota

Ce goneşte spre infinit

Teologia ...

Am uitat să ...

Mai stau de vorbă

Am uitat să mai reflectez

Am uitat să mai alerg

Spre plus infinit

Am uitat să ...

Ca să-mi aduc aminte!